5 iunie 2024

Ce știți despre Gheorghe Lazăr?

Pedagog, teolog, traducător și inginer român

Azi, e ziua învățătorului.

Gheorghe Lazăr (n. 5 iunie 1779, Avrig – d. 17 septembrie 1823, Avrig) a fost un pedagog, teolog, traducător și inginer român, considerat fondatorul învățământului în limba română din Țara Românească. În 1818, el a înființat în București prima școală cu predare în limba română, Școala de la Sfântul Sava.

Data nașterii acestui părinte al învățământului bucureștean este controversată. Istoricul Ștefan Lupșa conchide că Gheorghe Lazăr s-ar fi născut la 9 ianuarie 1782, bazându-se pe un protocol care menționează nașterea sa la acea dată. După alți autori, data nașterii sale ar fi 5 iunie 1779.

Primii Ani și Educația

Fiu de țăran liber, Gheorghe Lazăr a fost luat de mic în casa baronului Samuel von Brukenthal. Remarcându-i aptitudinea pentru studiu, baronul l-a trimis să studieze la gimnaziile din Sibiu și Cluj, și apoi la Viena, unde a urmat studii superioare de filozofie, istorie și științe fizico-matematice. Ulterior, a studiat și teologia. Întors în Transilvania, la Sibiu, a fost hirotonisit arhidiacon și a obținut un post la Școala teologică ortodoxă. A tradus în limba română o serie de lucrări cu caracter pedagogic și chiar un manual de pedagogie.

Conflicte și Mutarea în Țara Românească

Din păcate, a intrat în conflict cu episcopul Vasile Moga care, fiind un adept al învățământului în limba slavonă, a împiedicat activitatea culturală a lui Lazăr, interzicându-i tipărirea manualelor în limba română. În urma unui proces disciplinar, la sfârșitul anului 1815 guvernatorul Transilvaniei l-a destituit pe Gheorghe Lazăr din funcție, punându-l sub supravegherea autorităților polițienești. Aceasta l-a determinat ca, în 1816, să treacă munții și să se stabilească la București, unde și-a câștigat existența mai întâi ca profesor particular.

Școala de la Sfântul Sava

În Țara Românească, Gheorghe Lazăr s-a manifestat ca promotor al ideii de înființare a unei școli românești la cel mai înalt nivel științific posibil pe atunci, într-o vreme în care învățământul se desfășura în limba greacă. Sprijinit de Iordache Golescu și Constantin Bălăceanu, Lazăr a trebuit să ducă o muncă intensă cu cei care susțineau că limba română este prea săracă pentru a exprima adevărurile științei. La 24 martie 1818, obținând aprobarea pentru înființarea școlii românești, și-a început activitatea într-un local impropriu din centrul capitalei, la Sfântul Sava.

Noua instituție a devenit curând principalul focar de consolidare și difuzare a culturii românești. Din prima generație de elevi au făcut parte, printre alții, Petrache Poenaru, Daniel Tomescu, Simion Marcovici și alții.

Elogiul Posterității

Primii biografi ai lui Gheorghe Lazăr au fost elevii săi, Ion Heliade Rădulescu și Petrache Poenaru, care au oferit istoriei primele date biografice precum și primele analize ale ideilor pedagogului. Heliade scria în 1839: „Gheorghe Lazăr s-a născut într-un sat, Avrig, lîngă Sibii, pe moșia lui Brucăntal. Luat de mic în casa acestui magnat al Ungariei, s-a crescut cu îngrijire de către acest nobil. … Lazăr a fost profesor la Sfîntul Sava patru ani cu mare rîvnă. El slujba sa niciodată nu și-a socotit-o drept o profesie, ci o chemare, o misioană.”

În semn de prețuire pentru fondatorul învățământului în limba națională, multe instituții de învățământ din România poartă numele lui Gheorghe Lazăr, printre care Colegiul Național Gheorghe Lazăr din Sibiu și Colegiul Național Gheorghe Lazăr din București.

Ultimii Ani și Moștenirea

Colaborarea sa cu revoluționarii din 1821 i-a atras persecuția din partea autorităților. Gheorghe Lazăr s-a întors bolnav în satul natal, Avrig, unde s-a stins din viață în ziua de 17 septembrie 1823. A fost înmormântat în curtea bisericii ortodoxe din Avrig, în imediata vecinătate a casei natale. La mai bine de un secol mai târziu, în 1934, Școala militară de ofițeri de infanterie din Sibiu a reamenajat mormântul său.

Astăzi, Gheorghe Lazăr este considerat un simbol al educației și culturii românești, iar contribuțiile sale rămân un pilon de referință în istoria învățământului românesc.

Comments are closed.